Parastasul reprezintă rugăciunea pentru cei plecați din această lume. Odată, toți părăsim această viață, într-o zi ne vom prezenta înaintea lui Dumnezeu Care ne va judeca, rânduind fiecăruia răsplata cuvenită. Dar, legătura celor morți cu cei vii nu încetează, ci ea se menține prin rugăciune neîncetată pe care Biserica o face pentru sufletele răposaților, păstrând comuniunea de iubire și nădajduind în învierea tuturor la sfârșitul veacurilor, așa cum mărturisim în Crez: „Aștept învierea morților și viața vecilor ce va să vie”!
Biserica noastră a rânduit sâmbăta ca zi de rugăciune pentru cei morţi, precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi cei morţi ai noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt numite “Sâmbete” sau “Sâmbetele morţilor” când se fac pomeniri.
Zilele în care facem parastase:
- Parastasul de 3 zile, care înseamnă Învierea lui Hristos, a treia zi. Biserica se roagă atunci ca Cel înviat a treia zi din morţi, adică Mântuitorul, să învieze pe cel răposat.
- Parastasul de 9 zile, prin care rugăm pe Mântuitorul care a murit în ceasul al 9-lea din zi, precum şi pe cele 9 cete îngereşti, să odihnească pe cel răposat cu Sfinţii şi cu toţi îngerii.
- Parastasul de 40 de zile se face întru pomenirea Înălţării Domnului, care a avut loc după 40 de zile de la Înviere. Tot la 40 de zile de la ieşirea sufletului, Mântuitorul îi hotărăşte locuinţa până la judecata viitoare; noi ne rugăm să-i aşeze în Rai.
- Parastasele de trei, şase şi nouă luni şi apoi parastasele de un an până la 7 ani. Acestea mărturisesc dragostea pentru cel răposat şi necontenita legătură cu sufletul acestuia.
Dacă aveți în familie persoane care nu se mai află printre noi puteți cere de la preot celebrarea Parastasului. Pomenirea celor adormiți se poate oficia la cerere la sfârșitul fiecărei Sfintei Liturghii, excepție făcând duminica Sfintelor Paști, Rusaliile, Crăciunul și Boboteaza.
